NICEEA 2025
În Turcia, rugăciunea către Hristos este acum suficientă pentru a deveni o ameninţare la adresa statului
Totul pare să fi început – sau mai bine zis să fi căpătat un aspect represiv – pe 15 iulie 2016, când a avut loc lovitura de stat în Turcia[4]. Acest eveniment a oferit guvernului Erdogan pretextul perfect pentru a-şi consolida puterea dând vina pe o influenţă ,,externă”. Aşa a început vânătoarea de vrăjitoare, în care mii de academicieni, judecători, profesori şi jurnalişti s-au trezit fie în spatele gratiilor, fie fără un mijloc de trai, dacă nu se închinau noului stăpân. Pe măsură ce tirania lui Erdogan evolua, era inevitabil ca creştinii să simtă usturimea sabiei sale …
Pe 7 august 2016, la mitingul ,,Democraţie şi Martiri” – o demonstraţie guvernamentală împotriva loviturii de stat, trei dintre vorbitori – dintre care unul era Erdogan însuşi – au vizat minorităţile religioase numindu-le ,,turme de eretici [infideli]”, ,,armată de cruciaţi” şi ,,germeni bizantini”. Practic, în opinia autorităţilor turce, ,,toţi creştinii sunt – şi toţi convertiţii la creştinism au devenit – trădători ai ţării lor”[5].
Despre tot ceea ce s-a întâmplat din 2016 încoace s-ar putea scrie o carte, dar noi ne vom opri doar asupra ultimelor evenimente.
Pe 12 februarie 2026, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate covârşitoare de 502 voturi pro şi 2 contra o rezoluţie intitulată ,,Expulzările selective de jurnaliști străini și de creștini străini din Turcia sub pretexte legate de securitatea națională”[6], condamnând utilizarea abuzivă a cadrelor de securitate națională pentru a restricționa drepturile fundamentale, inclusiv libertatea religioasă. Această rezoluţie vine în urma deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 5 februarie 2026 de a prelua oficial 20 cazuri care implică creștini străini, soldate cu deportări, interdicții de reintrare în Turcia și pierderea statutului de rezidență[7]. CEDO a comunicat aceste cazuri guvernului turc, invitând Turcia să-şi prezinte observaţiile pe măsură ce procedurile avansează.
Răspunsul turc a fost tipic.
Pe 13 februarie 2026, la o zi după votarea rezoluţiei în Parlamentul European, Ministerul Afacerilor Externe al Turciei a emis un comunicat în care se afirma: ,,Respingem complet acuzațiile nefondate care vizează țara noastră din unele rezoluții adoptate ieri (12 februarie) de Parlamentul European. … Afirmațiile formulate în rezoluție privind ‘expulzarea țintită a jurnaliștilor străini și creștinilor străini din Turcia’ în ce privește libertatea de exprimare și religie în țara noastră nu sunt conforme cu faptele. Nici o instituție străină, inclusiv Parlamentul European, nu se poate amesteca în procesele judiciare desfășurate în țara noastră. Aceste decizii sunt, de asemenea, contrare spiritului eforturilor de îmbunătățire a relațiilor Turcia-UE. Facem apel la Parlamentul European să ia măsuri constructive pentru relațiile Turcia-UE, în loc să fie complice la eforturile împotriva țării noastre și să încerce să se amestece în afacerile noastre interne”[8].
Publicăm mai jos un articol care expune starea de lucruri, socotindu-l reprezentativ pentru situaţia actuală din Turcia.
* * *
În Turcia, rugăciunea către Hristos este acum suficientă pentru a deveni o ameninţare la adresa statului
Articol apărut în Tribune Chrétienne, 23 octombrie 2025
Sub regimul lui Recep Tayyip Erdogan, sute de creștini pașnici sunt expulzați în numele „securității naționale”.
La 3 ani de la transformarea Hagiei Sofia în moschee, represiunea religioasă se intensifică într-o țară care nu mai seamănă cu o democrație. Turcia, adeseori prezentată ca o punte între Răsărit şi Apus, arată acum o față mult mai întunecată. Potrivit unui raport al Alianţei pentru Apărarea Libertăţii Internaţionale (Alliance Defending Freedom International, ADF), guvernul de la Ankara expulzează de mai mulți ani creștini străini, adesea stabiliți de zeci de ani, acuzându-i că sunt „amenințări la adresa securității naționale”.
Pe 13 octombrie, la o conferință privind drepturile omului desfășurată la Varșovia, Lidia Rieder, avocată în cadrul ADF, a denunțat ceea ce a numit un abuz flagrant: „Etichetarea rezidenţilor creștini pașnici drept ’amenințări la adresa securității’ este un atac la adresa libertății religioase”. Ea a adăugat că manipularea sistemelor administrative pentru a exclude persoane din cauza credinței lor „distruge fundamentele toleranței și ale co-existenței pașnice” pe care se bazează Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (Organization for Security and Co-operation in Europe, OSCE).
Din 2020, peste 200 misionari și lucrători creștini străini, adică circa 350 persoane, au fost expulzați din Turcia sau li s-a interzis să se întoarcă.
Unii locuiau acolo de 30 ani. Ministerul de Interne al Turciei le-a atribuit „coduri de securitate”, precum N-82 și G-87, care interzic automat orice readmitere pe teritoriul Turciei, clasificându-i drept „amenințări la adresa securității naționale”.
Aceste expulzări vin la nici 3 ani după decizia lui Erdogan din iulie 2022[9] de a transforma Hagia Sofia din Istanbul în moschee. Acest monument, cândva inima spirituală a creștinismului răsăritean, fusese transformat în muzeu de Mustafa Kemal Ataturk pentru a simboliza secularismul și dialogul dintre civilizații. Reislamizarea sa, salutată de cercurile naționaliste și islamiste, a marcat în schimb schimbarea religioasă a guvernului turc. De atunci, controlul asupra comunităților creștine s-a înăsprit: restricții administrative, refuzuri de vize, interdicții de a preda învăţăturile biblice și acum expulzări în masă. Mesajul este limpede: în Turcia lui Erdogan nu mai este loc pentru martorii lui Hristos.
Turcia încă pretinde că este o societate democratică și pluralistă. Însă potrivit unui raport din 2024 al Inițiativei pentru Libertatea Credinței, creștinii sunt minoritatea religioasă cea mai persecutată din țară, cu peste 50 incidente înregistrate din 2020 încoace. Unul dintre cele mai emblematice cazuri ale acestei tendințe este cel al cazului Wiest vs. Turcia, aflat în prezent în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Kenneth Wiest este un cetățean american creștin care a trăit mai mult de 30 ani în Turcia, unde a lucrat legal și a participat activ la viața comunității protestante locale. Căsătorit și tată, el nu a comis niciodată nici cea mai mică infracțiune, nici nu a cauzat nici o tulburare a ordinii publice. În 2019, când se întorcea dintr-o scurtă călătorie în străinătate, autoritățile turce i-au refuzat cu brutalitate intrarea în țară.
Fără o explicație clară, numele său fusese plasat pe o listă care conținea un „cod de securitate” – infamul G-87 – rezervat persoanelor considerate „amenințări la adresa securității naționale”. Kenneth Wiest nu a primit nici o justificare oficială, nici posibilitatea de a contesta această decizie în instanțele turcești. Drept urmare, cu sprijinul ADF, el a depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acuzând Ankara de încălcarea mai multor articole din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: articolul 9, care garantează libertatea de gândire, conștiință și religie; articolul 8, care protejează dreptul la viaţa privată şi de familie; și articolul 6, care garantează dreptul la un proces echitabil. Acest caz ar putea deveni un precedent juridic major pentru apărarea libertății religioase în Europa. El arată până unde poate merge un stat atunci când asociază credința creștină cu o amenințare politică.
În plus, în timp ce predarea învățăturilor biblice este interzisă, cursurile de teologie islamică sunt susținute în mare măsură de stat. Seminariile protestante nu au astăzi un statut legal, iar unele comunități, precum cea a protestanţilor din Bursa, au fost silite să-și părăsească lăcașurile de cult. Într-un comunicat, ADF denunță utilizarea tot mai mare a interdicțiilor de intrare în ţară și a expulzărilor ca „instrumente politice” pentru a reduce la tăcere lucrătorii creștini străini.
Duminică, 28 ianuarie 2024. Ofițeri de poliție turci stau de pază într-o zonă împrejmuită din afara Bisericii catolice Santa Maria din Istanbul, în urma unui atac armat asupra lăcaşului de cult
Ca răspuns la această situație, organizația Ajutorul Bisericii în Nevoie (Aid to the Church in Need, ACN) a publicat raportul său din 2025 privind persecuția religioasă: 5,4 miliarde de oameni din întreaga lume suferă o formă de discriminare din cauza credinței lor. Cardinalul Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului, a reacționat afirmând că „bărbații și femeile de pretutindeni merită să fie liberi de orice formă de constrângere în materie de credință”. Ceea ce se întâmplă astăzi în Turcia depășește granițele ei. Într-o țară membră NATO, vechi candidat oficial la Uniunea Europeană, cetățeni pașnici sunt expulzați pentru că se roagă lui Hristos. Sub pretextul securității naționale, credința devine o infracţiune, şi creștinismul o amenințare la adresa statului. La 3 ani de la reislamizarea Hagiei Sofia, guvernul turc confirmă schimbarea sa: crucea deranjează şi credința creștină devine suspectă. Dacă Europa păstrează tăcerea, nu doar Turcia întoarce spatele libertății religioase, ci un întreg continent riscă să-și uite rădăcinile creștine.
Sursa: https://tribunechretienne.com/en-turquie-prier-le-christ-suffit-desormais-a-devenir-une-menace-pour-letat/
Traducere: Catacombele Ortodoxiei
[1] A se vedea raportul Comisiei SUA pentru Libertatea Religioasă Internaţională (United States Commission on International Religious Freedom, USCIRF), Examination of Threats to Religious Sites in Turkey, noiembrie 2023, https://www.uscirf.gov/sites/default/files/2023-11/2023%20USCIRF%20Examination%20of%20Threats%20to%20Religious%20Sites%20in%20Turkey.pdf
[2] https://hudoc.echr.coe.int/#{%22tabview%22:[%22document%22],%22itemid%22:[%22001-248520%22]}, 2 februarie 2026, Application no. 37814/21, David Kim WILSON and Pamela Lynn WILSON against Türkiye and 19 other applications (see list appended), communicated on 16 January 2026
[3] Să dăm doar câteva exemple mai recente: Raportul Centrului European pentru Drept și Justiție (ECLJ), intitulat Persecuția creștinilor în Turcia, noiembrie 2025; Raportul Asociaţiei Bisericilor Protestante privind încălcarea drepturilor omului din 2024; Raportul USCIRF din 2025 plasează din nou Turcia pe „Lista specială de supraveghere pentru implicarea în sau tolerarea încălcărilor grave ale libertății religioase în temeiul Legii privind libertatea religioasă internațională (IRFA)” etc.
[4] https://www.theglobalist.com/coup-backlash-turkey-religious-minorities-conflict-erdogan/, 22 august 2016, After the Coup: Backlash Against Turkey’s Minorities; Przegląd Europejski, vol. 2019, no. 3, Analysis of public discourse on religious minorities in Turkey after the coup attempt of 15th July 2016
[5] https://www.catholicworldreport.com/2017/04/08/imprisonment-of-christian-pastor-in-turkey-signals-president-erdogans-hard-shift/, 8 aprilie 2017, Imprisonment of Christian pastor in Turkey signals President Erdogan’s hard shift
[6] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-10-2026-0047_RO.html, 12 februarie, Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2026 referitoare la expulzările selective de jurnaliști străini și creștini străini din Turcia sub pretexte legate de securitatea națională
[7] https://hudoc.echr.coe.int/#{%22tabview%22:[%22document%22],%22itemid%22:[%22001-248520%22]}, 2 februarie 2026, Application no. 37814/21, David Kim WILSON and Pamela Lynn WILSON against Türkiye and 19 other applications (see list appended), communicated on 16 January 2026; https://adfinternational.org/news/top-european-court-takes-up-cases-of-christians-banned-from-turkey, 5 februarie 2026, Top European Court Takes Up Cases of Christians Banned from Türkiye
[8] https://www.mfa.gov.tr/no_-33_-avrupa-parlamentosu-tarafindan-kabul-edilen-ve-ulkemize-yonelik-asilsiz-iddialar-iceren-kararlar-hk.tr.mfa, Nr. 33, 13 februarie 2026, privind rezoluțiile adoptate de Parlamentul European care conțin acuzații nefondate la adresa țării noastre
[9] N.r.: Hagia Sofia a fost redeschisă oficial ca moschee în iulie 2020, dar regăsim în mass-media adeseori anul 2022.
